birman (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIRMÁN, -Ă, birmani, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care face parte din populația de bază a Birmaniei sau care este originară de acolo.
2. Adj. Care aparține Birmaniei sau birmanilor (
1), referitor la Birmania sau la birmani. – Din
n. pr. Birmania (derivat regresiv).
birman (Marele dicționar de neologisme, 2000)BIRMÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Birmania. ◊ (s. f.) limbă din familia sino-tibetană vorbită de birmani. (< fr.
birman)
birman (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)birmán adj. m.,
s. m.,
pl. birmáni; adj. f.,
s. f. birmánă, pl. birmánebirman (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIRMÁN, -Ă, birmani, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care face parte din populația Birmaniei (astăzi Uniunea Myanmar) sau care este originară de acolo.
2. Adj. Care aparține Birmaniei sau birmanilor (1), referitor la Birmania ori la birmani. ♦ (Substantivat,
f.) Limba vorbită de birmani (1). — Din
n. pr. Birmania (derivat regresiv).