birocrat - explicat in DEX

birocrat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BIROCRÁT, -Ă, birocrați, -te, s. m. și f. Persoană care practică birocrația. – Din fr. bureaucrate.

birocrat (Dicționar de neologisme, 1986)
BIROCRÁT, -Ă s.m. și f. Funcționar care dă o importanță exagerată formalităților în dauna fondului; formalist. [Var. biurocrat s.m. și f. / < fr. bureaucrate].

birocrat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BIROCRÁT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care practică birocratismul. (< fr. bureaucrate)

birocrat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BIROCRÁT, -Ă, birocrați, -te, s. m. și f. Persoană care acordă o importanță exagerată formalităților în dauna fondului cauzei și a intereselor cetățenilor. – Fr. bureaucrate.

birocrat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
birocrát (-ro-crat) s. m., pl. birocráți

birocrat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BIROCRÁT, -Ă, birocrați, -te, s. m. și f. Persoană care practică birocrația. — Din fr. bureaucrate.