birocratic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIROCRÁTIC, -Ă, birocratici, -ce, adj. Care caracterizează birocratismul sau pe birocrați; funcționăresc. – Din
fr. bureaucratique.birocratic (Dicționar de neologisme, 1986)BIROCRÁTIC, -Ă adj. Referitor la birocrație sau la birocrați. [Var.
biurocratic, -ă adj. / < fr.
bureaucratique].
birocratic (Marele dicționar de neologisme, 2000)BIROCRÁTIC, -Ă adj. referitor la birocrație, la birocrați. (< fr.
bureaucratique)
birocratic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BIROCRÁTIC, -Ă, birocratici, -e, adj. Care caracterizează birocratismul sau pe birocrați. –
Fr. bureaucratique.birocratic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)birocrátic (-ro-cra-) adj. m.,
pl. birocrátici; f. birocrátică, pl. birocráticebirocratic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIROCRÁTIC, -Ă, birocratici, -ce, adj. Care caracterizează birocratismul sau pe birocrați; funcționăresc. — Din
fr. bureaucratique.