bindisi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BINDISÍ, bindisesc, vb. IV.
Intranz. (
Reg.) A-i păsa, a se sinchisi de ceva. [
Var.: (
înv.)
bihindisí vb. IV] – Din
ngr. beghendízo.bindisi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)bindisí (-sésc, -ít), vb. – A se preocupa, a ține seama, a lua în considerație, a fi la curent. –
Mr. bindisire. Tc. beyendi, aorist de la
beyenmek „a binevoi” (Iogu,
GS, VI, 338);
cf. ngr. μπεγεντίζω, pe care Graur,
BL, IV, 73, îl consideră drept sursă imediată a cuvîntului
rom. Mai puțin probabilă pare explicația pe care o dădea mai înainte aceluiași cuvînt Șeineanu, II, pe baza
tc. bende „sclav”.
bindisi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BINDISÍ, bindisesc, vb. IV.
Intranz. (
Reg.) A-i păsa, a se sinchisi de ceva. –
Ngr. bigentízo (
aor. ebegendisa).bindisi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bindisí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. bindisésc, imperf. 3
sg. bindiseá; conj. prez. 3
să bindiseáscăbindisi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BINDISÍ, bindisesc, vb. IV.
Intranz. (
Reg.) A-i păsa, a se sinchisi de ceva. [
Var.: (
înv.)
bihindisí vb. IV] — Din
ngr. beghendízo.bindisì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bindisì v. Mold. a-i păsa:
ne bătea mama, dar parcă bindiseam de asta CR. [Turc. BENDÈ, păs, printr´un intermediar verbal grec modern (cf.
sinchisi)].