bermă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÉRMĂ, berme, s. f. Banchetă lată de circa un metru, amenajată pe taluzele mai înalte de 4 metri pentru a le mări stabilitatea. – Din
fr. berme.bermă (Dicționar de neologisme, 1986)BÉRMĂ s.f. Banchetă lată de circa 1 m, amenajată pe taluzurile mai înalte pentru a le mări stabilitatea. [< fr.
berme].
bermă (Marele dicționar de neologisme, 2000)BÉRMĂ s. f. întăritură pentru consolidarea unui taluz, făcută din pământul rezultat prin săparea șanțului. (< fr.
berme, germ.
Berme)
bermă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BÉRMĂ (‹
fr.,
germ.)
s. f. Suprafață (banchetă) orizontală amenajată în lungul unui terasament (debleu, rambleu, dig, canal), permițînd apelor, circulația personalului de întreținere și depozitarea diverselor materiale sau echipamente.
bermă (Dicționaru limbii românești, 1939)*bérmă f. pl.
e (fr.
berme, d. ol.
breme, margine).
Fort. Spațiu strîmt care separă parapetu de șanț.
bermă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bérmă s. f.,
g.-d. art. bérmei; pl. bérme