berlină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BERLÍNĂ, berline, s. f. (
Înv.)
1. Trăsură mare închisă, asemănătoare cu cupeul, cu două banchete așezate față în față.
2. Autoturism cu două sau patru portiere și cu patru geamuri laterale. – Din
fr. berline, it. berlina.