berna (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BERNA (
germ. BERN, fr. BERNE)
1. Canton în partea central-vestică a Elveției; 6,1 mii km
2; 928,8 mii
loc. (1988). Centrul
ad-tiv:
Berna. Cereale, pomicultură, creșterea bovinelor.
2. Cap. federală a Elveției, în V țării, pe Aare, centru
ad-tiv al cantonului cu același nume; 298,8 mii
loc. (1987, cu suburbiile). Nod de comunicații. Aeroport internațional.
Pr. centru politic al țării. Centru financiar și
ind. (metalurgie, textile, produse chimice, mobilă, ciocolată). Universitate (1528). Muzeul Alpilor. Mănăstire gotică (
sec. 13), primărie (începutul
sec. 15), catedrală (
sec. 15-16), biserica Heiliggeist (
sec. 18). Întemeiat în 1191, orașul s-a unit cu Confederația Helvetică în 1353. Capitala federală a țării din 1848, Sediul Uniunii Poștale Universale. –
Convenția de la ~, convenție internațională referitoare la protecția drepturilor de proprietate literară, științifică și artistică, încheiată în 1886, modificată și amendată în 1896 la Paris, în 1908 la Berlin, în 1928 la Roma, în 1948 la Bruxelles și 1967 la Stockholm.
berna (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Berna f. cap. Elveției, pe râul Aar cu 69.000 loc. Patria lui Haller. Aci se fundă, în 1874,
Uniunea poștală de 27 de țări.