berlină - explicat in DEX

berlină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BERLÍNĂ, berline, s. f. (Înv.) 1. Trăsură mare închisă, asemănătoare cu cupeul, cu două banchete așezate față în față. 2. Autoturism cu două sau patru portiere și cu patru geamuri laterale. – Din fr. berline, it. berlina.

berlină (Dicționar de neologisme, 1986)
BERLÍNĂ s.f. 1. Trăsură în formă de cupeu cu patru locuri (fabricată pentru prima oară la Berlin). 2. Caroserie de automobil cu patru uși și patru geamuri mobile laterale; sedan. [< fr. bérline, cf. it. berlina].

berlină (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BERLÍNĂ s. f. 1. trăsură; cupeu cu patru locuri. 2. caroserie de automobil cu patru uși și patru geamuri laterale. (< fr. bérline)

berlină (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BERLÍNĂ, berline, s. f. (Înv.) Tip de trăsură în formă de cupeu, cu patru locuri. – Fr. berline (it. berlina).

berlină (Dicționaru limbii românești, 1939)
*berlínă f., pl. e (fr. berline, d. orașu Berlin, de unde a venit moda unor asemenea trăsuri). Un fel de cupeŭ maĭ mare, cu doŭă canapele, ca și landou. V. butcă, rădvan.

berlină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
berlínă s. f., g.-d. art. berlínei; pl. berlíne

berlină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BERLÍNĂ, berline, s. f. (Înv.) 1. Trăsură mare, închisă, asemănătoare cupeului, cu două banchete așezate față în față. 2. Autoturism cu două sau patru portiere și cu patru geamuri laterale. — Din fr. berline, it. berlina.