berkeliu - explicat in DEX

berkeliu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)
berkéliu s.n. [-liu pron. lĭu], art. berkéliul; simb. Bk

berkeliu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BERKÉLIU s.n. Element sintetic radioactiv. [-liu, pron. -lìu] (din fr. berkélium)

berkeliu (Dicționar de neologisme, 1986)
BERKÉLIU s.n. Element sintetic radioactiv. [Pron. -liu, var. berkelium s.n. / < engl. berkelium, cf. Berkeley – universitate din S.U.A.].

berkeliu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
BERKÉLIU (‹ fr. {i}; Berkeley oraș) s. n. Element chimic radioactiv (Bk; nr. at. 97), din familia actinoidelor. A fost sintetizat de S.G. Thompson și colaboratorii săi (1949), prin bombardarea americiului cu particule α.

berkeliu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
berkéliu [liu pron. lĭu] s. n., art. berkéliul; simb. Bk.