baros (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BARÓS, baroase, s. n. Ciocan foarte mare și foarte greu. [
Pl. și:
barosuri] – Din
țig. baros.baros (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)barós (baroáse), s. n. – Ciocan mare al fierarilor. Țig.
baro „mare, important”,
bares „foarte, extrem de” (Miklosich,
Zig., 177; Hasdeu 2536; Graur, 124-6; Gáldi,
Dict., 226), de unde provine și
sp. bari „excelent” (
cf. Corominas, I, 408).
Der. baroi, s. m. (persoană importantă, zeflemea adresată țiganilor);
baraon, s. m. (zeflemea adresată țiganilor), hapax al lui Ispirescu, ce pare a proveni din contaminarea cu
faraon; barosan, adj. (important, imponent, care se bucură de considerație), pe care Gaur îl explică prin
țig. baro san „ești mare”, și Iordan,
BF, 274, prin
baros -an, cf. Graur,
BL, IV, 196;
barosan, s. m. (persoană importantă;
Arg., agent de poliție);
barosănie, s. f. (grandoare);
barosănește, adv. (minunat, magnific);
barosăni, vb. (a se îmbogăți);
boroi, s. m. (țigan);
baragladină, s. f. (țigan, zeflemea sau formulă de adresare depreciativă),
comp. din
baro și
bg. gladen „flămînd” (DAR) sau
gadină „vietate, animal” (după ipoteza foarte riscantă a lui Philippide,
Viața rom., I, 1916, p. 216,
der. de la
barangă);
baron, s. n. (membru viril),
cf. Juilland 157.
baros (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BARÓS, baroase, s. n. Ciocan mare și greu, întrebuințat la forjarea metalelor sau la sfărâmatul pietrelor. [
Pl. și:
barosuri] – Țig.
baros.baros (Dicționaru limbii românești, 1939)barós n., pl.
oase (turc.
variós,, ciocan de
sfărămat peatră, d. ngr.
variá, dial. și
varéus, cĭocan mare, ghioagă; vgr. „greutate”, Țig.
barós, id.?).
Iron. Ciocan mare țigănesc.
baros (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)barós s. n.,
pl. baroásebaròs (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)baròs n. ciocan greu de fierar:
barosul cel mare... el se juca cu dânsul ISP. [Tig. BARÒ, mare].
baros (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BARÓS, baroase, s. n. Ciocan foarte mare și foarte greu utilizat la lucrările de fierărie, în minerit etc. [
Pl. și:
barosuri] — Din
țig. baros.