sfărâma (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SFĂRÂMÁ, sfărâm, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) sparge, a (se) desface în bucăți mici; a (se) fărâmița, a (se) zdrobi. ◊
Expr. (
Tranz.)
A sfărâma lanțurile (robiei) = a cuceri libertatea.
A-și sfărâma capul (sau
mintea) = a depune eforturi deosebite, a se zbate, a se frământa pentru ceva. ♦
Fig. A (se) destrăma, a (se) spulbera, a (se) împrăștia, a (se) risipi.
2. Tranz. A omorî, a distruge, a nimici.
3. Refl. Fig. A se zbate, a se chinui, a se strădui să... [
Var.:
sfărmá vb. I] –
Pref. s- +
fărâma.sfărâma (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sfărâmá (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. sfărấm, 3
sfărấmă, 1
pl. sfărâmắm; conj. prez. 3
să sfărấme