bandraburcă (Dicționaru limbii românești, 1939)
bandrabúrcă și handr- f., pl. e și ĭ (rut. mandybúrka, bandúra, barabólĭa, cartof, după numele provinciiĭ germane Brandenburg, de unde aŭ venit la noĭ cartofiĭ. V. barabaftă, baraboĭ, barabulă, brandeburg). Buc. Cartof.
bandraburcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bandraburcă f. nume moldovenesc al cartofului (venit, se vede, din Brandeburg).