bandajare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BANDAJÁRE, bandajări, s. f. Acțiunea de
a (se) bandaja. –
V. bandaja.bandajare (Dicționar de neologisme, 1986)BANDAJÁRE s.f. Acțiunea de a (se) bandaja și rezultatul ei. [<
bandaja].
bandajare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BANDAJÁRE s. f. Acțiunea de
a (se) bandaja.bandajare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bandajáre s. f.,
g.-d. art. bandajắrii; pl. bandajắribandajare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BANDAJÁRE, bandajări, s. f. Acțiunea de
a (se) bandaja. —
V. bandaja.