bandaja - explicat in DEX

bandaja (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BANDAJÁ, bandajez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) aplica un bandaj (1). – Din bandaj.

bandaja (Dicționar de neologisme, 1986)
BANDAJÁ vb. I. tr., refl. A(-și) aplica un bandaj. [P.i., 3,6 -jează, 4 -jăm, ger. -jând. / < bandaj + -a].

bandaja (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BANDAJÁ vb. tr., refl. a(-și) aplica un bandaj. (< bandaj)

bandaja (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BANDAJÁ, bandajez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) aplica un bandaj (1). V. pansa. – Din bandaj.

bandaja (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bandajá (a ~) vb., ind. prez. 3 bandajeáză, 1 pl. bandajắm; ger. bandajấnd

bandaja (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BANDAJÁ, bandajez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) aplica un bandaj (1). — Din bandaj.