banda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)BANDÁ, vb., ind. prez. 3
bandează.
banda (Marele dicționar de neologisme, 2000)BANDÁ vb. 1. tr. A înconjura, a inciza în benzi.
2. refl. (despre nave) A se înclina pe un bord din cauza vântului sau a încărcăturii așezate greșit. (din fr.
bander)
banda (Dicționar de neologisme, 1986)BANDÁ vb. I. refl. (
Mar.; despre nave) A se înclina pe un bord din cauza vântului sau a încărcăturii așezate greșit. [Cf. it.
banda, fr.
bande].
banda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bandá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3
se bandeázăbanda (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BANDA, mare în
Oc. Pacific, între
Arh. Moluce,
ins. Sulawesi și Timor; 714 km
2.
Ad. med.: 3.064 m;
ad. max.: 7.440
m. Salinitate: 34,5‰.
Temp. medie a apei: 27ºC. Port.
pr.:
Ambon.banda (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BANDA, Hastings Kamuzu (1906-1997), om politic din Malawi. Președinte al Partidului Congresul Malawi (din 1958). Președinte și
prim-min. al
Rep. Malawi (din 1966; preșdinte pe viață din 1971).
banda (Dicționaru limbii românești, 1939)bánda interj. (it.
banda, lature. V.
alivanta).
Mar. La o parte (la dreapta orĭ stînga)! V.
copastie.