bandaj - explicat in DEX

bandaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BANDÁJ, bandaje, s. n. 1. Fâșie de pânză sau tifon utilizată la fixarea și protejarea unui pansament sau la imobilizarea unei părți bolnave a corpului. ♦ Cerc de oțel elastic îmbrăcat în pânză și cu o perniță la capat, care apasă pe locul unei hernii inghinale. ♦ Fâșie de pânză cu care boxerii își înfășoară pumnii și peste care își pun mănușile. 2. Îmbrăcăminte inelară de oțel sau de cauciuc care se montează pe obada unei roți de vehicul pentru a o feri de degradare. ♦ Îmbrăcaminte în forma unei benzi înfășurate pe o țeavă, pe o vargă de metal etc. – Din fr. bandage.

bandaj (Dicționar de neologisme, 1986)
BANDÁJ s.n. 1. Fașă cu care se leagă o rană sau o parte bolnavă a corpului; (p. ext.) pansament. ♦ Aparat special pentru a susține o hernie. ♦ Fașă cu care boxerii își înfășoară pumnii pe sub mănuși. 2. Cerc (de oțel, de cauciuc etc.) care se montează pe janta unei roți de vehicul. 3. Sistem de inele din sârmă cu care se consolidează înfășurările rotoarelor mașinilor electrice. [Pl. -je. / < fr. bandage].

bandaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BANDÁJ s. n. 1. fașă cu care se leagă o rană, o parte bolnavă a corpului; (p. ext.) pansament. ◊ aparat special pentru a susține o hernie. ◊ fașă cu care boxerii își înfășoară pumnii pe sub mănuși. 2. cerc metalic sau de cauciuc care se montează pe janta unei roți de vehicul. 3. sistem de inele din sârmă cu care se consolidează înfășurările rotoarelor mașinilor electrice. (< fr. bandage)

bandaj (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
bandaj, bandaj s. n. (deț.) bandă îngustă de hârtie cu ajutorul căreia se fumează mucurile de țigară; țigaret improvizat.

bandaj (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BANDÁJ, bandaje, s. n. 1. Fașă (de tifon) cu care se acoperă o rană sau cu care se susține sau se imobilizează o parte bolnavă a corpului. V. pansament. 2. Fâșie de pânză cu care boxerii își înfășoară pumnii și peste care își pun mănușile. 3. Piesă circulară montată pe exteriorul obezii sau jantei roților, la unele vehicule. – Fr. bandage.

bandaj (Dicționaru limbii românești, 1939)
*bandáj n., pl. e (fr. bandaje). Chir. Legătură la o rană saŭ frîntură. Legătură elastică de oțel de susținut erniile.

bandaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bandáj s. n., pl. bandáje

bandaj (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bandaj n. legătură pe o rană sau frântură.

bandaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BANDÁJ, bandaje, s. n. 1. Fâșie de pânză sau de tifon utilizată la fixarea și protejarea unui pansament sau la imobilizarea unei părți bolnave a corpului. ♦ Aparat special pentru a susține o hernie. ♦ Fâșie de pânză cu care boxerii își înfășoară pumnii pe sub mănuși. 2. Coroană inelară de oțel sau de cauciuc care se montează pe janta unei roți de vehicul pentru a o feri de degradare. ♦ Îmbrăcăminte în forma unei benzi înfășurate pe o țeavă, pe o vargă de metal etc. — Din fr. bandage.