bandare - explicat in DEX

bandare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)
BANDÁRE, bandări, s.f., g.-d. art. bandării.

bandare
BANDÁRE s. f. Acțiunea și rezultatul de a banda.

bandare (Dicționar de neologisme, 1986)
BANDÁRE s.f. (Mar.) Faptul de a banda. [< banda].

bandare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
BANDÁRE (‹ it.) s. f. 1. Înclinare transversală a unei nave sub acțiunea valurilor, a vîntului etc. 2. Operațiune de diagnosticare a bolilor genetice, constînd în colorarea cromozomilor pentru evidențierea benzilor de culoare închisă și deschisă ale acestora.

bandare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
BANDAR-E’ ABBAS, oraș în S Iranului, port la G. Persic (str. Ormuz); 201,6 mii loc. (1986). Prelucr. petrolului. Export de curmale și lînă. Fundat în 1623 de Abbas I, a fost mult timp unul dintre pr. porturi ale țării.

bandare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bandáre s. f., g.-d. art. bandắrii