bancrutar - explicat in DEX

bancrutar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BANCRUTÁR, bancrutari, s. m. (Rar) Persoană care a suferit o bancrută. – Bancrută + suf. -ar (după fr. banqueroutier).

bancrutar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BANCRUTÁR s.m. Falit; bancrut. (după fr. banqueroutier)

bancrutar (Dicționar de neologisme, 1986)
BANCRUTÁR s.m. (Rar) Falit, bancrut. [Var. bancrutier s.m. / cf. fr. banqueroutier, it. bancarottiere].

bancrutar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bancrutár (rar) s. m., pl. bancrutári

bancrutar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BANCRUTÁR, bancrutari, s. m. (Rar) Falit. – După fr. banqueroutier.

bancrutar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*bancrutár m. (d. bancrută; fr. banqueroutier). Rar. Falit.

bancrutar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BANCRUTÁR, bancrutari, s. m. (Rar) Persoană care a suferit o bancrută. — Bancrută + suf. -ar (după fr. banqueroutier).