balans - explicat in DEX

balans (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BALÁNS, balansuri, s. n. 1. Mișcare de legănare a unui obiect; pendulare, balansare. 2. (În sintagmele) Balans al culorilor = reglare a semnalelor video ale unui sistem de televiziune în culori, pentru obținerea reproducerii fidele a culorilor. Balans stereofonic = reglaj al unui sistem stereofonic pentru a egaliza nivelele sonore ale canalelor. – Din balansa (derivat regresiv).

balans (Dicționar de neologisme, 1986)
BALÁNS s.n. Oscilație; mișcare de oscilație, de pendulare. [Pl. -suri. / < fr. balance].

balans (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BALÁNS s. n. mișcare de oscilație; balansare. (după fr. balancement)

balans (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BALÁNS, balansuri, s. n. Mișcare oscilatorie, de pendulare; legănare. – Postverbal al lui balansa.

balans (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
baláns s. n., pl. balánsuri

balans (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BALÁNS, balansuri, s. n. 1. Mișcare de pendulare; legănare, balansare. 2. (În sintagmele) Balans al culorilor = reglare a semnalelor video ale unui sistem de televiziune în culori, pentru obținerea reproducerii fidele a culorilor. Balans stereofonic = reglaj al unui sistem stereofonic pentru a egaliza nivelele sonore ale canalelor. — Din balansa (derivat regresiv).