balamuție(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982) BALAMUȚÍE s.f., art. balamuția, g.-d. art. balamuției; pl. balamuții, art. balamuțiile .
balamuție(Dicționaru limbii românești, 1939) balamuțíe f. (d. balamut). Vechĭ. Bîrfeală, calomnie.
balamuție(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) balamuțíe (înv.) s. f., art. balamuțía, g.-d. art. balamuțíei; pl. balamuțíi, art. balamuțíile