balamut (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BALAMÚT, -Ă, balamuți, -te, adj.,
s. m. și
f. (
Reg.)
1. Adj. (La jocul de cărți) Măsluit.
2. S. m. și
f. Flecar. ♦ Nătâng, prost. – Din rus.
balamut.