aviza - explicat in DEX

aviza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AVIZÁ, avizez, vb. I. 1. Tranz. A înștiința (printr-un aviz); a face cuiva o comunicare oficială. ♦ A atrage cuiva atenția în legătură cu o problemă. 2. Intranz. A-și exprima părerea autorizată într-o chestiune în care a fost solicitat. – Din fr. aviser.

aviza (Dicționar de neologisme, 1986)
AVIZÁ vb. I. 1. tr. A înștiința în prealabil, a avertiza. 2. intr. A-și da avizul, părerea; a decide. [< fr. aviser, cf. it. avvisare].

aviza (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AVIZÁ vb. I. tr. a înștiința în prealabil, a avertiza. II. intr. a-și da avizul; a aproba; a decide. (< fr. aviser)

aviza (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AVIZÁ, avizez, vb. I. 1. Tranz. A atrage atenția sau a înștiința din timp. ♦ A face cuiva o comunicare oficială. 2. Intranz. A-și exprima părerea autorizată într-o chestiune; a decide. – Fr. aviser.

aviza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
avizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avizeáză

avizà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
avizà v. a da aviz, a înștiința.

aviza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AVIZÁ, avizez, vb. I. 1. Tranz. A înștiința (printr-un aviz); a face cuiva o comu­nicare oficială. ♦ A atrage cuiva atenția în legătură cu o problemă. 2. Intranz. A-și exprima părerea autorizată într-o chestiune în care a fost solicitat. — Din fr. aviser.