aviva (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AVIVÁ, avivez, vb. I.
Tranz. A da o nuanță mai vie culorii țesăturilor sau pieilor prin tratarea lor cu anumite substanțe. – Din
fr. aviver.aviva (Dicționar de neologisme, 1986)AVIVÁ vb. I. tr. 1. A da unui material textil sau unei piei o nuanță mai vie prin tratarea cu anumite substanțe.
2. A face să sângereze fețele unei plăgi sau fistule pentru a se suda după cicatrizare. ♦ A înviora.
3. (
Fig.) A învenina, a irita ; a răscoli (o durere, o supărare). [P.i.
-vez. / < fr.
aviver].
aviva (Marele dicționar de neologisme, 2000)AVIVÁ vb. tr. 1. a da unui material textil, unei piei o nuanță mai vie prin tratarea cu anumite substanțe. 2. a face să sângereze fețele unei plăgi sau fistule. ◊ a înviora. 3. (fig.) a învenina, a irita; a răscoli (o durere). (< fr.
aviver)
aviva (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AVIVÁ, avivez, vb. I.
Tranz. A da o nuanță mai vie culorii țesăturilor sau pieilor, prin tratarea cu anumite substanțe. –
Fr. aviver.aviva (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)avivá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
aviveázăaviva (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AVIVÁ, avivez, vb. I.
Tranz. A da o nuanță mai vie culorii țesăturilor sau pieilor prin tratarea lor cu anumite substanțe. — Din
fr. aviver.