avivare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AVIVÁRE, avivări, s. f. Acțiunea de
a aviva. –
V. aviva.avivare (Dicționar de neologisme, 1986)AVIVÁRE s.f. Acțiunea de a aviva și rezultatul ei. [<
aviva].
avivare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AVIVÁRE, avivări, s. f. Acțiunea de
a aviva.avivare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aviváre s. f.,
g.-d. art. avivắrii; pl. avivắriavivare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AVIVÁRE, avivări, s. f. Acțiunea de
a aviva. —
V. aviva.