aviz - explicat in DEX

aviz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AVÍZ, avize, s. n. 1. Înștiințare scrisă cu caracter oficial. ◊ Expr. (Glumeț) Aviz amatorilor, se spune pentru a atrage atenția aceluia care pare să aibă un interes în problema în discuție. 2. Părere, apreciere competentă emisă de cineva (din afară) asupra unei probleme aflate în dezbatere; rezoluție a unei autorități competente. – Din fr. avis.

aviz (Dicționar de neologisme, 1986)
AVÍZ s.n. 1. Înștiințare, comunicare oficială; documentul prin care se face aceasta. 2. Punct de vedere, părere; sfat. ♦ Apreciere, rezoluție a unei autorități într-o anumită chestiune. [< fr. avis, it. avviso, cf. lat. ad – la, visus – vedere, gândire].

aviz (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
avíz (avíze), s. n. – Înștiințare, notiță, părere. Fr. avis, cu influența der. verbal. – Der. aviza, vb., din fr. aviser.

aviz (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AVÍZ s. n. 1. înștiințare oficială; documentul prin care se face. 2. punct de vedere, părere. ◊ apreciere, rezoluție a unei autorități; consimțământ. (< fr. avis)

aviz (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AVÍZ, avize, s. n. 1. Document prin care se comunică o înștiințare cu caracter oficial. ◊ Expr. (Glumeț) Aviz amatorilor, se spune pentru a atrage atenția celui care presupunem că are un interes în problema care se discută. 2. Părere, apreciere emisă de cineva asupra unei probleme în dezbatere; rezoluție a unei autorități competente. – Fr. avis.

aviz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
avíz s. n., pl. avíze

aviz (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
aviz n. 1. înștiințare, informațiune; 2. transmitere de plată la o bancă.

aviz (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AVÍZ, avize, s. n. 1. Înștiințare (publică) scrisă cu caracter oficial. ◊ Expr. (Glu­meț) Aviz amatorilor, se spune pentru a atrage atenția cuiva care pare să aibă un interes în problema în discuție. 2. Părere, apreciere competentă emisă de cineva (din afară) asupra unei probleme aflate în dezbatere; rezoluție a unei autorități competente. — Din fr. avis.