aventurier - explicat in DEX

aventurier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AVENTURIÉR, -Ă, aventurieri, -e, s. m. și f. Persoană căreia îi plac aventurile. [Pr.: -ri-er] – Din fr. aventurier.

aventurier (Dicționar de neologisme, 1986)
AVENTURIÉR, -Ă s.m. și f. Om care caută aventuri : (depr.) om fără căpătâi, vagabond, derbedeu. [Pron. -ri-er. / < fr. aventurier, it. avventuriero].

aventurier (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AVENTURIÉR, -Ă s. m. f. om care caută aventuri om fără căpătâi, vagabond. (< fr. aventurier, it. avventuriere)

aventurier (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AVENTURIÉR, -Ă, aventurieri, -e, s. m. și f. Persoană care umblă după aventuri. [Pr.: -ri-er] – După fr. aventurier.

aventurier (Dicționaru limbii românești, 1939)
*aventuriér, -ă s. (fr. aventurier, -ière). Care caută aventurĭ, vîntură-țară, vagabond.

aventurier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aventuriér (-ri-er) s. m., pl. aventuriéri

aventurier (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
aventurier m. 1. cel ce caută aventuri: vântură-țară; 2. cel ce trăește din intrigi, om fără căpătâiu.

aventurier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AVENTURIÉR, -Ă, aventurieri, -e, s. m. și f. Persoană căreia îi plac aventurile. [Pr.: -ri-er] — Din fr. aventurier.