avat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AVÁT, avați, s. m. Pește răpitor de apă dulce, asemănător cu crapul, și cu spinarea verzuie (
Aspius aspius) –
Et. nec.avat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AVÁT, avați, s. m. Pește răpitor de apă dulce, cu spinarea verzuie (
Aspius rapax). –
Tc. haut.avat (Dicționaru limbii românești, 1939)avát, havát și
hávăt m. (după Șăin., d. turc.
haut și
avat, crîsnic, năpatcă; după mine, cp. cu
gavăt).
Mold. Munt. Un pește cam asemenea cu șalău, dar maĭ întunecat și cu foarte multe oase (
áspius rapax). Ca și știuca, devorează peștiĭ micĭ. – Se numește și
havút și
haút (Ant. și Acad.) și, auzit de mine,
háut (Btș. Fc.). – Și
vîjgăŭ, vîlsan și
vréspere.avat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)avát s. m.,
pl. aváțiavat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)avat m. pește de Dunăre care aduce cu șalăul, carnea-i bună la gust
(Aspius rapax). [Turc. AVAT].
avat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AVÁT, avați, s. m. Pește răpitor de apă dulce, asemănător cu crapul, cu spinarea verzuie
(Aspius aspius). —
Et. nec.