avariere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AVARIÉRE, avarieri, s. f. Faptul de
a (se) avaria. [
Pr.:
-ri-e-] –
V. avaria.avariere (Dicționar de neologisme, 1986)AVARIÉRE s.f. Faptul de a (se) avaria. [Pron.
-ri-e-. / <
avaria].
avariere (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AVARIÉRE, avarieri, s. f. Faptul de
a (se) avaria. [
Pr.:
-ri-e-]
avariere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)avariére (-ri-e-) s. f.,
g.-d. art. avariérii; pl. avariériavariere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AVARIÉRE, avarieri, s. f. Faptul de
a (se) avaria. [
Pr.:
-ri-e-] —
V. avaria.