avatar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AVATÁR, avataruri, s. n. (În unele concepții religioase) Reîncarnare succesivă a unei ființe. ♦ (
Fig.) Transformare neprevăzută (și chinuitoare) care intervine în evoluția unei ființe sau a unui lucru. – Din
fr. avatar.avatar (Dicționar de neologisme, 1986)AVATÁR s.n. (
În religia indiană) Încarnare a ființelor divine în formă de om sau de animal. ♦ (
Fig.) Transformare, metamorfoză. [Pl.
-re, -ruri. (s.m.)
-ri. / < fr.
avatar].
avatar (Marele dicționar de neologisme, 2000)AVATÁR s. n. 1. (în religia indiană) reîncarnare succesivă a unei ființe. 2. (fig.) transformare, metamorfoză; schimbare (obișnuită). (< fr.
avatar)
avatar (Dicționaru limbii românești, 1939)*avatár n., pl.
e (fr.
avatar, d. scr.
avatâra, incarnațiune succesivă a divinitățiĭ).
Fam. Transformațiune, metamorfoză:
avatarele unuĭ om politic.avatar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!avatár s. n.,
pl. avatáruriavatar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)avatar n.
1. incarnațiune divină (în religiunea indiană);
2. fig. transformare.
avatar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AVATÁR, avataruri, s. n. Nume dat în hinduism reincarnărilor zeilor. ♦
Fig. Transformare (adesea în rău) în evoluția unei ființe. — Din
fr. avatar.