avarie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AVÁRIE, avarii, s. f. Stricăciune, deteriorare (însemnată) suferită de o navă, de o mașină, de o construcție etc. – Din
fr. avarie.avarie (Dicționar de neologisme, 1986)AVARÍE s.f. Stricăciune suferită de o navă, de un avion, de o construcție etc. [Gen.
-iei. / < fr.
avarie, it.
avaria].
avarie (Marele dicționar de neologisme, 2000)AVARÍE s. f. deteriorare suferită de o navă, de un avion, de o construcție etc. (< fr.
avarie, it.
avaria)
avarie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AVÁRIE, avarii, s. f. Stricăciune însemnată suferită de o navă, de o mașină, de o construcție, de o marfă etc. –
Fr. avarie.avarie (Dicționaru limbii românești, 1939)*avaríe f. (fr.
avarie, d. it.
avaria). Stricăcĭune orĭ pagubă suferită de o corabie saŭ de un tren și de încărcătura luĭ.
avarie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!avárie s. f.,
art. avária, g.-d. art. aváriei; pl. avárii, art. aváriile (-ri-i-)avarie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)avarie f.
1. pagubă suferită de o corabie sau de o marfă;
2. orice pagubă sau stricăciune prin transport.
avarie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AVÁRIE, avarii, s. f. Stricăciune, deteriorare (însemnată) suferită de o navă, de o mașină, de o construcție etc.— Din
fr. avarie.