aveà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)aveà v.
1. auxiliar (înaintea unui participiu) pentru formarea trecutului:
am zis; 2. (activ) a poseda:
am un cal; 3. a simți:
ce ai? am poftă; 4. a trebui (urmat de un infinitiv, conjunctiv sau supin):
am a scrie, am să scriu; am de scris; 5. a costa:
cât are asta ? 6. a se avea bine cu cineva, a sta în legături de prietenie. [Lat. HABERE; pl. HABEMUS a dat
avem și aton
am, care dela plural a fost transportat asupra singularului (cf.
eram = arhaic
era); v.
avere].
avea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AVEÁ, am, vb. II.
Tranz. I. 1. A stăpâni, a poseda, a deține. ◊
Expr. (
Fam.)
Ce-am avut și ce-am pierdut = n-am ce pierde; puțin îmi pasă. ◊
Fig. (Complementul indică abstracte)
A avea o idee. ◊
Loc. vb. A avea asemănare = a se asemăna.
A avea bucurie = a se bucura.
A avea o dorință = a dori.
A avea nădejde = a nădăjdui.
2. A primi, a căpăta, a obține, a câștiga.
Ai un leu de la mine dacă îmi spui. 3. A dispune de ceva, a se bucura de ceva.
Am un ceas de răgaz. ◊
Expr. A avea un post (sau
o slujbă etc.) = a deține un post.
A avea o meserie (sau
o profesiune etc.) = a cunoaște (și a practica) o meserie (sau o profesiune etc.).
4. A fi compus din..., alcătuit din...; a fi înzestrat sau prevăzut cu...
Blocul are două etaje. ♦ A conține, a cuprinde.
Lucrarea are tabele. 5. A ține, a purta.
În mână avea un buchet. ◊
Expr. A avea drag pe cineva sau (
refl. recipr.)
a se avea dragi = a (se) iubi. (
Refl.)
A se avea bine cu cineva = a fi prieten cu cineva; a fi în relații de dragoste cu cineva.
A se avea rău cu cineva = a fi certat cu cineva; a se dușmăni. ♦ A fi îmbrăcat cu...
Avea un pantalon de blană. 6. A fi de o anumită dimensiune, greutate, vârstă etc.
Bara are 2 m. ◊
Expr. A nu (mai) avea margini = a întrece orice măsură.
7. A fi cuprins de o senzație sau de un sentiment.
A avea foame. ◊
Expr. Ce ai? = ce (necaz sau durere) ți s-a întâmplat?
N-are nimic ! =
a) nu i s-a întâmplat nici un rău;
b) nu are nici o importanță.
A avea ceva cu cineva = a purta necaz cuiva, a nu putea suferi pe cineva. ♦ A suferi (de o boală).
Are pojar. II. 1. (Urmat de un verb la infinitiv, conjunctiv sau supin)
a) A trebui să...
Are de făcut cumpărături; b) (În formă negativă) A fi destul să...
N-are decât să spună și se va face; c) (În formă negativă) A nu putea să...
N-are ce zice; d) (Rar) A fi în drept. ◊
Expr. (Eliptic)
N-ai (sau
n-are etc.)
decât! = fă cum vrei (sau facă cum vrea etc.)! treaba ta (sau a lui etc.)!
2. (Urmat de un verb la infinitiv sau conjunctiv) A ști (cum..., când..., unde..., cine..., ce...), a găsi.
Are ce să facă. ♦
Unipers. A fi, a se găsi cineva (să facă ceva).
N-are cine să-l mângâie. III. (Ca valoare de verb auxiliar)
1. (Servește la formarea perfectului compus)
A venit. 2. (Servește la formarea modului optativ-condițional)
Ar veni. 3. (Servește urmat de un verb la conjunctiv, la formarea unui viitor popular familiar)
Au să vină. [
Prez. ind. am, ai, are, avem, aveți, au, (
III 1)
am, ai, a, am, ați, au, (
III 2)
aș, ai, ar, am, ați, ar, prez. conj. pers. 2
sg. ai și (
reg.)
aibi, pers. 3
aibă] –
Lat. habere.avea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)aveá (am, avút), vb. –
1. A poseda, a deține, a stăpâni (uz absolut). –
2. A dispune de ceva, a căpăta, a primi (
compl. direct este un obiect posedat). –
3. A fi văr, coleg etc. (
compl. direct este un nume de persoană, care indică rudenie sau relații de serviciu). –
4. A conține, a însuma (
compl. direct este o unitate de timp, de suprafață sau de capacitate). –
5. A deține, a suporta, a trebui să etc. (
compl. direct este determinat în calitatea sa fundamentală de alt
compl. direct, de o apoziție, un
adj., un
adv. sau un
compl. de mod introdus prin
prep. de). –
6. A poseda, a deține (
compl. direct este un abstract). –
7. A suferi de ceva, boală sau beteșug. –
8. (
Refl.) A întreține relații trupești. –
9. A poseda o femeie. –
10. A obține, a dobîndi. –
11. A fi, a se găsi cineva (cu valoare impersonală, mai ales în
expr. n-are cine, nu există nimeni). –
12. A trebui să (cînd este urmat de un
inf. scurt, cu
prep. a, de un
part. trecut, cu
prep. de, sau de un conjunctiv; sensul oscilează între ideea de viitor și aceea de acțiune obligatorie). –
13. (Cu valoare de verb auxiliar, servește la formarea
perf. simplu, a.
m. m. c. perf. și a condiționalului). –
Mr.,
megl. am, istr. am(u). Lat. hăbēre (Pușcariu 72; Candrea-Dens., 126; REW 3958; DAR);
cf. vegl. avar, it. avere, prov. aver, fr. avoir, sp. haber. Valorile 9 și 10 sînt galicisme.
Der. avere, s. f. (bunuri, bogăție, avuție),
cf. fr. avoir, sp. haberes; avut, adj. (bogat, avut);
avut, s. n. (bogăție, bunuri);
avuție, s. f. (bogăție);
înavuți, vb. (a îmbogăți);
neavere, neavuție, s. f. (sărăcie). Din
rom. provine
săs. avere „bogăție”.
avea (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AVEÁ, am, vb. II.
Tranz. I. 1. A stăpâni, a poseda.
Am auzit că ai o furcă de aur (CREANGĂ). ◊
Expr. (
Fam.)
Ce-am avut și ce-am pierdut = n-am ce pierde; puțin îmi pasă. ◊
Fig. (Complementul este un abstract)
Avea o părere proastă despre el (CAMIL PETRESCU). ◊ (În locuțiuni verbale)
A avea asemănare = a se asemăna.
A avea (de) bucurie = a se bucura.
A avea o dorință = a dori.
A avea nădejde = a nădăjdui. ◊ (Complementul indică un raport social)
A avea un șef energic. ♦ A fi autorul a...
Alecsandri are multe piese de teatru. ♦ A primi, a căpăta.
Cine-o zice „Nițu vine” Are-un galben de la mine (TEODORESCU).
2. A dispune de ceva; a se bucura de ceva.
Nu-i chip oare... să am un ceas tihnit? (SADOVEANU). ◊
Expr. A avea un post (sau
o slujbă etc.) = a deține un post.
A avea o meserie (sau
o profesiune etc.) = a cunoaște (și a practica) o meserie (sau o profesiune etc.). ♦ A se folosi de serviciile cuiva sau de ceva.
Are un doctor bun. 3. A fi compus din..., alcătuit din...
Blocul are două corpuri. ♦ A fi înzestrat sau prevăzut cu ceva.
Șapca are cozoroc. A avea talent. ♦ A conține, a cuprinde.
Cartea are ilustrații. 4. A ține, a purta.
În brațul drept Avea flori albe (COȘBUC). ◊
Expr. A avea pe cineva la mână = a avea pe cineva în puterea sa (știind despre el lucruri compromițătoare).
A avea (de-)a face cu cineva (sau
cu ceva) = a fi în legătură, în relații cu cineva (sau cu ceva).
A avea drag pe cineva sau (
refl.)
a se avea drag cu cineva = a (se) iubi. (
Refl.)
A se avea bine cu cineva = a fi prieten cu cineva; a fi în relații de dragoste cu cineva.
A se avea rău cu cineva = a fi certat cu cineva; a se dușmăni. ♦ A fi îmbrăcat cu...
Avea palton de blană. 5. A fi de o anumită dimensiune, greutate, vârstă etc. ◊
Expr. A nu (mai) avea margini = a întrece orice măsură.
6. A fi cuprins de o senzație sau de un sentiment. ◊
Expr. Ce ai? = ce (necaz sau durere) ți s-a întâmplat?
N-are nimic ! =
a) nu i s-a întâmplat nici un rău;
b) n-are nici o importanță.
A avea ceva cu cineva = a purta necaz cuiva, a nu putea suferi pe cineva. ♦ A suferi (de o boală}.
7. A-i trece ceva prin minte, a fi preocupat de...
A avea o idee. II. 1. (Urmat de un verb la infinitiv, conjunctiv sau supin)
a) A trebui să...
Să știi de la mine ce ai să faci când vei ajunge acolo! (CREANGĂ).
b) (În formă negativă) A fi destul să...
N-au avut decât cu ochiul ori cu mâna semn a face, Și apusul își împinse toate neamurile-ncoace (EMINESCU). ◊
Expr. (Eliptic)
N-ai decât! = fă cum vrei! treaba ta!; încearcă!
c) (În formă negativă) A nu putea să...
N-am a mă plânge de nimic (ISPIRESCU).
d) (Rar) A fi în drept; a i se cuveni.
Să faci tocmeală... să ai a lua din casa lui ce-i vrea tu (CREANGĂ).
2. (Urmat de un verb la infinitiv sau conjunctiv) A ști (cum..., când..., unde..., cine..., ce...), a găsi.
Ea-i răspunde: n-am ce face (ALECSANDRI). ♦
Unipers. A fi, a se găsi cineva (să facă ceva).
N-are cine să mă hrănească (ISPIRESCU).
III. (Cu valoare de verb auxiliar)
1. (Servește la formarea perfectului compus)
Bine ați venit sănătoși! (ISPIRESCU).
2. (Servește la formarea modului optativ-condițional)
Dacă m-ați fi anunțat, aș fi putut merge. 3. (Servește, urmat de conjunctiv, la formarea unui viitor popular și familiar)
În van aveți să mă chemați (SADOVEANU).
4. (În construcții perifrastice) A urma să..., a fi pe punctul de a...
Aici avea să se ridice o fabrică. [
Prez. ind. am, ai, are, avem, aveți, au, (III 1) am, ai, a, am, ați, au, (III 2) aș, ai, ar, am, ați, ar, prez. conj. pers. 2
sg. ai și (
reg.)
aibi, pers. 3
aibă] –
Lat. habere.avea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AVEÁ, am, vb. II.
Tranz. I. 1. A stăpâni, a poseda, a deține. ◊
Expr. (
Fam.)
Ce-am avut și ce-am pierdut = n-am ce pierde; puțin îmi pasă. ◊
Fig. (Complementul indică abstracte)
A avea o idee. ◊
Loc. vb. A avea asemănare = a se asemăna.
A avea bucurie = a se bucura.
A avea o dorință = a dori.
A avea nădejde = a nădăjdui.
2. A primi, a căpăta, a obține, a câștiga.
Ai un leu de la mine dacă îmi spui. 3. A dispune de ceva, a se bucura de ceva.
Am un ceas de răgaz. ♦ A se folosi de serviciile cuiva sau de ceva.
Are un doctor bun. 4. A fi compus din..., alcătuit din...; a fi înzestrat sau prevăzut cu...
Blocul are două etaje. ♦ A conține, a cuprinde.
Lucrarea are tabele. 5. A ține, a purta.
În mână avea un buchet. ◊
Expr. A avea drag (pe cineva) sau (
refl. recipr.)
a se avea dragi = a (se) iubi. (
Refl.)
A se avea bine (cu cineva) = a fi prieten cu cineva; a fi în relații de dragoste cu cineva.
A se avea rău (cu cineva) = a fi certat cu cineva; a se dușmăni. ♦ A fi îmbrăcat cu...
Avea un palton de blană. 6. A fi de o anumită dimensiune, greutate, vârstă etc.
Bara are 2 m. ◊
Expr. A nu (mai) avea margini = a întrece orice măsură.
7. A fi cuprins de o senzație sau de un sentiment.
A avea foame. ◊
Expr. Ce ai ? = ce (necaz sau durere) ți s-a întâmplat ?
N-are nimic ! =
a) nu i s-a întâmplat niciun rău;
b) n-are nicio importanță.
A avea ceva (cu cineva) = a purta necaz cuiva, a nu putea suferi pe cineva. ♦ A suferi (de o boală).
Are pojar, II. 1. (Urmat de un verb la infinitiv, conjunctiv sau supin)
a) A trebui să...
Are de făcut cumpărături; b) (În formă negativă) A fi destul să...
N-are decât să spună și se va face; c) (În formă negativă) A nu putea să...
N-are ce zice; d) (Rar) A fi în drept. ◊
Expr. (Eliptic)
N-ai (sau
n-are etc.)
decât ! = fă cum vrei (sau facă cum vrea etc.)! treaba ta (sau a lui etc.)!
2. (Urmat de un verb la infinitiv sau conjunctiv) A ști (cum.., când.., unde.., cine.., ce..), a găsi.
Are ce să facă. ♦
Unipers. A fi, a se găsi cineva (să facă ceva).
N-are cine să-l mângâie. III. (Cu valoare de verb auxiliar)
1. (Servește la formarea perfectului compus)
A venit. 2. (Servește la formarea modului optativ-condițional)
Ar veni. 3. (Servește, urmat de un verb la conjunctiv, la formarea unui viitor popular familiar).
Au să vină. [
Prez. ind. am, ai, are, avem, aveți, au, (
III 1)
am, ai, a, am, ați, au, (
III 2)
aș, ai, ar, am, ați, ar, prez. conj. pers. 2
sg. ai și (
reg.)
aibi, pers. 3
aibă] —
Lat. habere.avea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aveá2 (a ~) vb.aux. pentru perf. comp. 1
am, 2 sg.
ai, 3 sg.
a, 2 pl.
ați, 3 pl.
au (am dat etc.); cond. 1 sg.
aș, 2 sg.
ai, 3
ar, 1 pl.
am, 2 pl.
ați (aș da etc.); (reg.) viit. 3 sg.
a (a da)avea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aveá1 (a ~) vb. pred.,
ind. prez. 1
sg. am, 2
sg. ai, 3
sg. áre, 1
pl. avém, 2
pl. avéți, 3
pl. au; imperf. 3
sg. aveá; perf. s. 1
sg. avúi/avuséi, 1
pl. avúrăm/avúserăm, m.m.c.p. 3
sg. avusése; conj. prez. 2
sg. să ai, 3
să áibă; imper. 2
sg. ai, neg. nu aveá (tempo lent)
/n-aveá (tempo rapid), 2
pl. avéți, neg. (tempo lent)
nu avéți /(tempo rapid)
n-avéți; part. avútavea (Dicționaru limbii românești, 1939)aveá (a) v. tr. V.
am 1.