avaria (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AVARIÁ, avariez, vb. I.
Tranz. și
refl. A face să sufere sau a suferi o avarie; a (se) strica, a (se) deteriora. [
Pr.:
-ri-a] – Din
fr. avarier.avaria (Dicționar de neologisme, 1986)AVARIÁ vb. I. tr., refl. A (se) strica, a (se) deteriora. [Pron.
-ri-a, p.i. 3,6
-iază, ger.
-iind. / < fr.
avarier, cf. it.
avariare].
avaria (Marele dicționar de neologisme, 2000)AVARIÁ vb. tr., refl. a (se) strica, a (se) deteriora. (< fr.
avarier)
avaria (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AVARIÁ, avariez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) strica, a (se) deteriora. [
Pr.:
-ri-a] –
Fr. avarier.avaria (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)avariá (a ~) (-ri-a) vb.,
ind. prez. 3
avariáză, 1
pl. avariém (-ri-em); conj. prez. 3
să avariéze; ger. avariínd (-ri-ind)avaria (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AVARIÁ, avariez, vb. I.
Tranz. și
refl. A face să sufere sau a suferi o avarie; a (se) strica, a (se) deteriora. [
Pr.:
-ri-a] — Din
fr. avarier.