avantaja (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AVANTAJÁ, avantajez, vb. I.
Tranz. A acorda cuiva un avantaj. ♦ A scoate în relief calitățile fizice ale cuiva. – Din
fr. avantager.avantaja (Dicționar de neologisme, 1986)AVANTAJÁ vb. I. tr. 1. A da, a procura avantaje; a favoriza.
2. A reliefa însușirile fizice ale cuiva. [P.i. 3,6
-jează, 4
-jăm, ger.
-jând. / < fr.
avantager, cf. it.
avvantaggiare].
avantaja (Marele dicționar de neologisme, 2000)AVANTAJÁ vb. tr. 1. a acorda, a procura un avantaj; a favoriza. 2. (despre obiecte de îmbrăcăminte, culori etc.) a reliefa însușirile fizice ale cuiva. (< fr.
avantager)
avantaja (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AVANTAJÁ, avantajez, vb. I.
Tranz. A acorda cuiva un avantaj; a favoriza. ♦ A scoate în relief calitățile fizice ale cuiva.
Rochie care avantajează pe cineva. –
Fr. avantager.avantaja (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)avantajá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
avantajeáză, 1
pl. avantajắm; ger. avantajấndavantaja (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AVANTAJÁ, avantajez, vb. I.
Tranz. A acorda cuiva un avantaj. ♦ A scoate în relief calitățile (fizice ale) cuiva. — Din
fr. avantager.