avantaj - explicat in DEX

avantaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AVANTÁJ, avantaje, s. n. 1. Folos mai mare pe care îl obține cineva (în raport cu altul). 2. Favoare, privilegiu de care se bucură cineva sau ceva. 3. Superioritate (a cuiva sau ceva față de altcineva sau altceva) bazată pe o situație, pe o împrejurare favorabilă. – Din fr. avantage.

avantaj (Dicționar de neologisme, 1986)
AVANTÁJ s.n. 1. Folos, profit, beneficiu. ♦ Situație mai bună, favorabilă. 2. Superioritate (de situație, de poziție etc.) ♦ (La tenis) Punct marcat de unul dintre jucători când aceștia se află fiecare la 40 de puncte. 3. Drept excepțional ; privilegiu, favoare. [Var. avantagiu s.n. / < fr. avantage, cf. it. avvantaggio].

avantaj (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
avantáj (avantáje), s. n. – Folos. – Var. (înv.) avantagiu. Fr. avantage (var. it. avvantaggio). – Der. avantaja, vb.; avantajos, adj.

avantaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AVANTÁJ s. n. 1. folos, profit, beneficiu. ◊ situație mai bună, favorabilă. ♦ ~ reciproc = principiu de bază în relațiile internaționale potrivit căruia raporturile dintre state trebuie să se întemeieze pe respectarea intereselor lor (inter)naționale, să favorizeze dezvoltarea acestora. 2. superioritate (de situație, de poziție etc.). ◊ (tenis) punct marcat de unul dintre jucători când aceștia se află fiecare la 40 de puncte. 3. drept excepțional; privilegiu, favoare. (< fr. avantage)

avantaj (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AVANTÁJ, avantaje, s. n. 1. Folos mai mare pe care îl obține cineva de la un lucru (în raport cu altul). 2. Drept excepțional; favoare, privilegiu. A acorda avantaje unei instituții. 3. Superioritatea unei persoane față de alta, bazată pe o situație, pe o împrejurare mai favorabilă. – Fr. avantage.

avantaj (Dicționaru limbii românești, 1939)
*avantáj n., pl. e (fr. avantage). Folos, profit: profesiunea asta are multe avantaje. Superioritate: dușmaniĭ aveaŭ avantaju de a fi pe deal.

avantaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
avantáj s. n., pl. avantáje

avantaj (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
avantaj n. folos, profit.

avantaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AVANTÁJ, avantaje, s. n. 1. Folos, profit pe care îl obține cineva în plus (în ra­port cu altul). 2. Favoare, privilegiu de care se bucură cineva sau ceva. 3. Supe­rioritate (a cuiva sau a ceva) bazată pe o situație, pe o împrejurare favorabilă. — Din fr. avantage.