avânt (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AVẤNT, avânturi, s. n. 1. Vioiciune, energie, forță în mișcări. ◊
Loc. vb. A-și lua avânt = a se avânta.
2. Însuflețire, elan, entuziasm.
3. Dezvoltare rapidă, progres remarcabil (într-un domeniu, într-o epocă etc.). – Din
avânta (derivat regresiv).