avantajare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) AVANTAJÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de a avantaja. – V. avantaja.
avantajare(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) AVANTAJÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de a avantaja.
avantajare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) avantajáre s. f., g.-d. art. avantajắrii
avantajare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) AVANTAJÁRE s. f. Acțiunea de a avantaja. — V. avantaja.