avant (Dicționar de neologisme, 1986)AVANT- v.
avan-.
avant (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)avant- Prefix împrumutat din
fr., și care se aplică unui mic număr de cuvinte
neol., pentru a indica o poziție care o precedă (în timp sau în spațiu) pe cea indicată de cuvîntul simplu:
avantgardă, s. f.;
avantpost, s. n.;
avantpremieră, s. f.;
avantscenă, s. f.