avanpost - explicat in DEX

avanpost (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AVANPÓST, avanposturi, s. n. Subunitate militară de siguranță, instalată în fața forțelor principale proprii aflate în staționare sau în apărare; poziție pe care se află o asemenea subunitate. – Din fr. avant-poste.

avanpost (Dicționar de neologisme, 1986)
AVANPÓST s.n. Post, element de siguranță înaintat al unor trupe care staționează pe o poziție. [< fr. avant-poste].

avanpost (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AVANPÓST s. n. element de siguranță înaintat al unei trupe în staționare. (< fr. avant-poste)

avanpost (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AVANPÓST, avanposturi, s. n. Poziție constituind cea mai înaintată linie a apărării, în fața liniei inamicului; p. ext. ostașii care se află pe această poziție. – Fr. avant-poste.

avanpost (Dicționaru limbii românești, 1939)
*avanpóst orĭ (maĭ exact) avampóst n., pl. urĭ (fr. avant-poste). Garda din ainte [!] a uneĭ oștĭ în bivuac.

avanpost (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
avanpóst s. n., pl. avanpósturi

avanpost (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
avan-post n. stațiunea militară cea mai apropiată de dușman.

avanpost (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AVANPÓST, avanposturi, s. n. Unitate militară de siguranță, instalată în fața trupelor principale proprii, aflate în staționare sau în apărare; poziție pe care se află o asemenea unitate. — Din fr. avant-poste.