avangardist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AVANGARDÍST, -Ă, avangardiști, -ste, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Adept al avangardismului.
2. Care aparține avangardismului, privitor la avangardism. – Din
fr. avant-gardiste.avangardist (Dicționar de neologisme, 1986)AVANGARDÍST, -Ă adj. Referitor la avangardă, la avangardism. //
s.m. și f. Propagator, adept al avangardismului. [< fr.
avant-gardiste].
avangardist (Marele dicționar de neologisme, 2000)AVANGARDÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al avangardismului. (< fr.
avant-gardiste)
avangardist (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AVANGARDÍST, -Ă, avangardiști, -ste, s. m. și
f. Adept al avangardismului. ♦ (Adjectival) Care aparține avangardismului, privitor la avangardism.
Manifestări avangardiste. – Din
avangardă +
suf. -ist.avangardist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)avangardíst adj. m.,
s. m.,
pl. avangardíști; adj. f.,
s. f. avangardístă, pl. avangardísteavangardist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AVANGARDÍST, -Ă, avangardiști, -ste, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Adept al avangardismului.
2. Adj. Care aparține avangardismului, privitor la avangardism. — Din
fr. avant-gardiste.