avanie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AVANÍE, avanii, s. f. (
Înv.) Asuprire, împilare. –
Ngr. avania.avanie (Dicționar de neologisme, 1986)AVANÍE s.f. (
Rar) Afront public, tratament umilitor. [Pl.
-ii, gen.
-iei. / < fr.
avanie].
avanie (Marele dicționar de neologisme, 2000)AVANÍE s. f. afront public umilitor. (< fr.
avanie)
avanie (Dicționaru limbii românești, 1939)avaníe și (vechĭ)
avăníe f. (ngr.
avania, d.
avánis, calomniator; fr.
avanie. V.
avan 2). Purtare de om avan, asuprire, împilare.
avanie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)avanie f. dajdie impusă, stoarcere de bani (de la creștini):
toate aceste avanii ale Turcilor sleiseră răbdarea poporului BĂLC.