avanport (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AVANPÓRT, avanporturi, s. n. Zonă amenajată la intrarea într-un port, pentru o scurtă staționare a navelor. – Din
fr. avant-port.avanport (Dicționar de neologisme, 1986)AVANPÓRT s.n. Zonă de scurtă staționare a navelor la intrarea într-un port; anteport. [< fr.
avant-port].
avanport (Marele dicționar de neologisme, 2000)AVANPÓRT s. n. zonă amenajată pentru staționarea temporară a navelor la intrarea într-un port. (< fr.
avant-port)
avanport (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AVANPÓRT, avanporturi, s. n. Zonă amenajată la intrarea într-un port, pentru o scurtă staționare a navelor. –
Fr. avant-port.avanport (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)avanpórt s. n.,
pl. avanpórturiavanport (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AVANPÓRT, avanporturi, s. n. Port subsidiar, de obicei la gura unui estuar, creat atunci când portul principal este la o distanță neconvenabilă. — Din
fr. avant-port.