avangardă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AVANGÁRDĂ, avangărzi, s. f. (Adesea
fig.) Subunitate sau unitate militară care se deplasează în fața forțelor principale ca element de siguranță. ◊
Loc. adj. De avangardă =
a) care merge în frunte, care conduce;
b) care luptă împotriva formelor și tradițiilor consacrate (în literatură și artă). ♦ Mișcare literară, artistică etc. care joacă (prin noutățile aduse) rol de precursor. – Din
fr. avant-garde.