auzitor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) AUZITÓR, -OÁRE,auzitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Auditor. [Pr.: a-u-] – Auzi + suf. -tor.
auzitor(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) AUZITÓR, -OÁRE,auzitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Auditor. – Din auzi + suf. -(i)tor.
auzitor(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) auzitor m. cel ce aude.
auzitor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) AUZITÓR, -OÁRE,auzitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Auditor. [Pr.: a-u-] — Auzi + suf. -tor.