aval - explicat in DEX

aval (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AVÁL s. n. (În loc. adv.) În aval = (în legătură cu situația unui punct de pe cursul unei ape) mai aproape de vărsare (în comparație cu alt punct). – Din fr. aval.

aval (Dicționar de neologisme, 1986)
AVÁL¹ s.n. (op. amonte) Partea către care curge un râu. ◊ În aval = urmând cursul unei ape. [< fr. aval, cf. lat. ad – la, vallis – vale].

aval (Dicționar de neologisme, 1986)
AVÁL² s.n. (Fin.) Garanție specială de plată a unei cambii. [< fr. aval].

aval (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AVÁL¹ s. n. în ~ = situat pe cursul inferior al unui râu, spre vărsare. (< fr. aval)

aval (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AVÁL² s. n. (fin.) act prin care cineva garantează plata de la scadență a unei cambii; gir, garanție. (< fr. aval)

aval (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AVÁL¹ adv. (În expr.) În aval (în legătură cu situația unui punct de pe cursul unei ape) = mai aproape de vărsare (în comparație cu alt punct). – Fr. aval.

aval (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AVÁL² s. n. (În sistemul financiar capitalist) Garanție specială de plată a unei cambii. – Fr. aval.

aval (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
avál s. n.

aval (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
aval n. garanție dată unui efect comercial.

aval (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AVÁL s. n. (În loc. adv.) În aval = în josul văii, spre vărsare (în raport cu un punct de referință). — Din fr. aval.