auzire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) AUZÍRE, s. f. (Rar) Faptul de a auzi; auz. [Pr.: a-u-] – V.auzi.
auzire(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) AUZÍRE, s. f. (Rar) Faptul de a auzi.
auzire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) auzíre (rar) (a-u-) s. f., g.-d. art. auzírii
auzire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) AUZÍRE s. f. (Rar) Faptul de a auzi; auz. [Pr.: a-u-] — V. auzi.