autoșenilă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOȘENÍLĂ, autoșenile, s. f. Autovehicul de transport care are ca organe de rulare șenilele. [
Pr.:
a-u-] – Din
fr. autochenille.autoșenilă (Dicționar de neologisme, 1986)AUTOȘENÍLĂ s.f. Autovehicul de transport pe șenile. [< fr.
autochenille].
autoșenilă (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUTOȘENÍLĂ s. f. autovehicul de transport pe șenile. (< fr.
autochenille)
autoșenilă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)autoșenílă (a-u-) s. f.,
g.-d. art. autoșenílei; pl. autoșeníleautoșenilă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOȘENÍLĂ, autoșenile, s. f. Autovehicul de transport echipat cu șenile. [
Pr.:
a-u-] — Din
fr. autochenille.