autoîncântare - explicat in DEX

autoîncântare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUTOÎNCÂNTÁRE s. f. Automulțumire. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + încântare.

autoîncântare (Dicționar de neologisme, 1986)
AUTOÎNCÂNTÁRE s.f. Automulțumire. [< auto¹- + încântare].

autoîncântare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUTOÎNCÂNTÁRE s. f. automulțumire. (< auto¹- + încântare)

autoîncântare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AUTOÎNCÂNTÁRE s. f. Automulțumire. – Din auto¹- + încântare.

autoîncântare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
autoîncântáre (a-u-) s. f., g.-d. art. autoîncântắrii

autoîncântare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUTOÎNCÂNTÁRE s. f. Automulțumire. [Pr.: a-u-] — Auto¹- + încântare.