autoreglare - explicat in DEX

autoreglare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUTOREGLÁRE, autoreglări, s. f. Acțiunea de a (se) autoregla; autoreglaj. [Pr.: a-u-] – V. autoregla.

autoreglare (Dicționar de neologisme, 1986)
AUTOREGLÁRE s.f. Acțiunea, faptul de a (se) autoregla; autoreglaj ; reglare automată. ♦ Proprietate a unui sistem biologic, cibernetic de a recepționa informația, de a o transmite elementelor sistemului și de a selecționa răspunsul cel mai adecvat. [< auto¹- + reglare].

autoreglare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUTOREGLÁRE s. f. acțiunea de a (se) autoregla; autoreglaj. ◊ proprietate a unui sistem biologic, cibernetic de a recepționa informația, de a o transmite elementelor sistemului și de a selecționa răspunsul cel mai adecvat. (< autoregla)

autoreglare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AUTOREGLÁRE, autoreglări, s. f. Reglare automată. – Din auto²- + reglare.

autoreglare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
autoregláre (a-u-, -re-gla-) s. f., g.-d. art. autoreglắrii; pl. autoreglắri

autoreglare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUTOREGLÁRE, autoreglări, s. f. Acțiunea de a (se) autoregla; autoreglaj. [Pr.: a-u-] — V. autoregla.