autoreglaj - explicat in DEX

autoreglaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUTOREGLÁJ, autoreglaje, s. n. Autoreglare. [Pr.: a-u-] – Din fr. autoréglage.

autoreglaj (Dicționar de neologisme, 1986)
AUTOREGLÁJ s.n. Proprietate a unui aparat de a-și găsi regimul inițial după o perturbare; autoreglare. [Cf. fr. autoréglage].

autoreglaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUTOREGLÁJ s. n. autoreglare. (< fr. autoréglage)

autoreglaj (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AUTOREGLÁJ, autoreglaje, s. n. Autoreglare. – Din auto²- + reglaj.

autoreglaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
autoregláj (a-u-, -re-glaj) s. n., pl. autoregláje

autoreglaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUTOREGLÁJ, autoreglaje, s. n. Autoreglare. [Pr.: a-u-] — Din fr. autoréglage.