autoreferat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOREFERÁT, autoreferate, s. n. Expunere (scurtă) făcută de cineva asupra unei lucrări proprii (mai ales în vederea susținerii tezei de doctorat). [
Pr.:
a-u-] –
Auto1- +
referat (după
rus. avtoreferat).
autoreferat (Dicționar de neologisme, 1986)AUTOREFERÁT s.n. Scurtă expunere făcută de autor asupra unei lucrări proprii. [Cf. germ.
Autoreferat].
autoreferat (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUTOREFERÁT s. n. expunere succintă făcută de autor asupra unei lucrări proprii. (după rus.
avtoreferat)
autoreferat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)autoreferát (
înv.)
(a-u-) s. n.,
pl. autoreferáteautoreferat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOREFERÁT, autoreferate, s. n. Expunere (scurtă) făcută de cineva asupra unei lucrări proprii (mai ales în vederea susținerii tezei de doctorat). [Pr:
a-u-] — Din
germ. Autoreferat.